Mitul lui Phaeton

Mitul lui Phaeton este reprezentat de Ovidius, in cartea a doua a "Metamorfozelor" si este unul dintre multele dovezi ca atunci, cand un muritor, intervine in treburile zeilor, totul se poate prabusi, asa cum vom afla in continuare.
Termenul "phaeton" inseamna "cel stralucitor" si este utilizat, de obicei, ca epitet sau supranume al lui Helios, Soarele. Dar, lui Phaeton nu ii era de ajuns garantia numelui sau. De aceea, el nu era sigur ca este intr-adevar fiul Soarelui si al Clymenei, asa cum ii spusesera ei si le cere o dovada ca spun adevarul. Desi, nu avea niciun motiv sa creada ca parintii sai il mint, mai ales ca pana si numele sau sustine marturia celor doi, Phaeton il pacaleste pe tatal sau si il face sa promita ca ii va da orice drept garantie inainte de a o numi pe aceasta. Copilul trufas, nici nu asteapta sa termine bine de vorbit tatal sau, ca ii si cere carul de foc si dreptul de a conduce o zi caii inaripati. Aceasta reprezinta hybrisul acestui personaj mitologic. Regretand, tatal incearca in zadar sa il induplece pe fiul sau, dar acesta nu se lasa mai prejos. Daca nu putea sa il faca pe Phaeton sa se razgandeasca, Soarele ii da sfaturi, cum sa manevreze caii, sa nu zboare nici prea sus, nici prea jos. Dar fiul nici macar nu asculta de ultimele sfaturi pe care i le da tatal sau, Soarele. E prea dornic sa se urce in car, nu numai pentru a dovedi o data pentru totdeauna ca este fiul Soarelui, ci si din cauza fascinatiei sale fata de carul cu cai, cu care tatal sau a zburat ani de-a randul. Discursul Soarelui este unul in care elementele cosmogonice, naturale si geografice se imbina, conform teoriilor din acea vreme. Poetul ne dezvaluie sfarsitul dramatic al tanarului Phaeton printr-o anticipatio, pe care a integrat-o in discursul tatalui indurerat: "Tu, fiule, fereste-te sa nu fiu eu cel care ti-a facut un dar nenorocit." Poate daca ar fi avut urechi sa auda, fiul sau nu s-ar fi aruncat ca un vultur asupra pradei neputincioase in carul cel de aur, faurit de zei. Dramatismul acestui eveniment a fost accentuarea diferentelor intre zei si muritori, tata si fiu. Pe de o parte, Soarele care era intelept si care isi iubea fiul mai mult decat orice, iar pe de alta, Phaeton, fiul nerecunoscator, care intotdeauna vrea mai mult decat are si care nu a fost trezit din trufia sa, nici macar de vorbele pline de durere ale tatalui sau, care privea fara a poate face ceva, cum fiul sau paraseste pamantul pentru ultima oara.
Rugamintile tatalui sunt exprimate de verbe cu conotatii negative precum: "non dare", "negare", iar forta persuasiva a impunatorului Soare este sintetizata de folosirea unui repetitio in acelasi vers: "mortalis", care este si in pozitie cheie si constituie si un hiperbaton: "mortalis" � " mortale". Pentru a da o muzicalitate speciala versurilor, Ovidiu foloseste termeni poetici pentru zei � dei � ("superis"), asonanta ("mea facta tua"), aliteratii ("nate negarem", "tua tuta") si, de asemenea, folosirea cezurii in mod frecvent: "me valet excepto. Vasti quoque rector Olympi...".
Obsesia lui Phaeton privind carul cu caii de foc nu era tocmai neobisnuita. Cine nu si-ar dori sa strabata tot pamantul in o zi si sa vada toate meleagurile frumoase ce au fost create pentru a ne oferi noua un adapost? O asemenea creatie reprezenta pentru toti o tentatie, avand in vedere faptul ca era atat de migalos conceputa, folosind aur, arama si fildes intr-o combinatie ce numai zeii ar fi reusit sa conceapa. Fiu al noptii si al misterului, calul este purtatorul deopotriva al vietii si al mortii, fiind legat atat de focul ce nimiceste si triumfa, cat si de apa ce hraneste si ineaca. El este vehicul, este corabie si destinul lui este inseparabil de cel al omului.
Tanarul s-a dovedit prea slab pentru a mana caii de foc ai Soarelui, care s-au abatut din drumul obisnuit, riscand sa distruga ambele lumi: cea a zeilor si cea a oamenilor.
Cea care l-a rugat pe Iuppiter sa opreasca haosul provocat de tanarul nesabuit a fost Tellus. Urcand pe muntele cel mai inalt din Olymp, Iuppiter arunca fulgere indreptate spre cel ce ameninta atat lumea celor "superi", cat si lumea muritorilor. Cand arunca fulgerul, Zeus simbolizeaza spiritul si luminarea inteligentei umane, gandirea iluminatoare si intuitia trimisa de divinitate; el este izvorul adevarului. Iuppiter este cel ce a salvat pamantul de nesabuinta unui om.
Legenda spune ca, Phaeton ar fi aterizat in raul Eridan, numit si Pad, iar surorile sale, Heliadele, care inhamasera carii la car, au suferit si ele o transformare in plopi, pe ale caror scoarte se scurg mereu lacrimi de ambra. Lacrima, simbolul durerii, este adesea comparata cu chihlimbarul, care reprezinta firul psihic ce leaga energia individuala de cea cosmica, sufletul individual al sufletului universal. Se pare ca plansul cu lacrimi de ambra, este o caracteristica a familiei. Apollo, fiind de multe ori confundat cu zeul soarelui, la plecarea din Olymp varsa lacrimi de ambra. Chihlimbarul apartine esentelor ceresti, deoarece, imbinand in sine formele aurului si argintului, el simbolizeaza, in acelasi timp, puritate incoruptibila, nesfarsita, de neclintit si de neatins, care apartine aurului si stralucirea limpede, scanteietoare si celesta care apartine argintului.
La fel ca si Icar, fiul lui Dedal, Phaeton moare fiindca nu a ascultat de sfaturile tatalui sau, cel care ramane in urma, invinuindu-se pentru fapta fiului.
Ca si formosa Niobe, regina Tebei, Heliadele continua sa isi planga culpa chiar si dupa ce sufera metamorfozarea.
Nici faptul ca Phaeton a cazut in raul Eridan, nu este tocmai intamplator. La gura lui, se credea ca se afla insulele Electride, adica ale chihlimbarului. Putem chiar interpreta ca acest rau, avea o origine divina, avand in vedere ca Eridan se numea si Zeul fluvial, si in special, legatura sa cu chihlimbarul. Fascinantia, pe care o atrage opera mitologica ovidiana, este tocmai darul sau de a strange laolalta 250 de legende si de a da, in ciuda numarului mare de legende, un caracter unitar Metamorfozelor.

Articol de Emilia Carata


Sursa : www.Limbalatina.ro

Legenda intemeierii Romei

Secolul al VIII-lea i.e.n. reprezinta punctul de plecare al intrarii Italiei pe calea progresului prin colonizarile grecesti, inflorirea civilizatiei etrusce si apoi intemeierea Romei. Nu poti vorbi de intemeierea Romei fara a mentiona sosirea lui Eneas in Latium, un ses sarac, dominat de masivul vulcanic al Muntilor Albani, teritoriu ce corespunde vaii inferioare a Tibrului. Eneas, fiul lui Anchise si al zeitei Afrodita, acosteaza la gura raului Tibru dupa ce au supravietuit razboiului troian. Titus Livius spune ca in privinta modului in care troienii s-au stabilit in Latium sunt mai multe versiuni : una ii descrie pe troieni ca niste devastatori, care au intrat in razboi cu Latinus, regele aborigenilor si ori ca au fost invins in lupta si au luat tronul, ori ca Eneas i-a spus povestea sa regelui si acesta, induiosat, l-a facut oaspete in casa lui, dandu-i de sotie pe fiica sa, Lavinia, care va da numele noului oras intemeiat de troieni. Dar Lavinia fusese promisa regelui rutulilor, Turnus, care a pornit razboi impotriva lui Latinus si Eneas. Intre timp, Lavinia naste un copil pe care il vor numi Ascanius, dar care nu isi va cunoaste bunicul si tatal, acestia murind in lupta pe care in final au castigat-o latinii. Pana a crescut indeajuns pentru a sta la tron fiul lui Eneas, Lavinium era un oras infloritor si bogat, pe care i l-a lasat in grija mamei sale si a pornit la baza muntilor Albani, unde a construit un alt oras numit Alba Longa. Dupa moartea lui Ascaniu, putini regi au stat pe tron o perioada mai mare de timp, aproape toti sfarsind tragic la nu mult timp dupa ce s-au asezat la carma cetatii. De exemplu, Tiberinus, fiul lui Capetus, a murit inecat in raul Albula, care a luat numele de Tibru pentru a onora moartea tanarului rege, iar Romulus Silvius a fost lovit de trasnet. Dupa Romulus Silvius a urmat la tron Aventinus, iar apoi Proca, avand doi fii a lasat mostenire tronul fiului cel mare, Numitor, dupa cum era traditia. Amulius, fratele lui Numitor, a furat tronul si a dat porunca sa fie ucisi toti nepotii sai, ca sa fie sigur ca tronul ramane in mainile sale. Insa Numitor avea o fiica, Rhea Silvia, pe care Amulius o numeste vestala si care va avea totusi doi fii cu zeul Marte, doi fii ce vor fi abandonati pe apele Tibrului. Acestia supravietuiesc insa, fiind hraniti de o lupoaica, animalul lui Marte, despre care se crede ca ar fi fost trimisa de zeu sa ii ocroteasca copii. Cei doi gemeni, Romulus si Remus, vor fi crescuti de un cioban pe nume Faustulus si de sotia sa, Larentia. Crescand, gemenii afla care este originea lor si il inlatura pe Amulius de la tron, iar lui Numitor i-a fost data din nou domnia. Vazand ca atat albanii cat si latinii erau numerosi, cei doi frati se hotarasc sa construiasca o cetate. Dar fiindca erau gemeni, au hotarat ca zeii sa le arate prin auspicii cine va da numele cetatii si ce o va conduce. Romulus isi alege ca punct de observatie Palatinul, iar Remus, Aventinul. Legenda spune ca i s-a aratat mai intai lui Remus semn prevestitor, zeii trimitand in zbor deasupra Aventinului sase vulturi. Dar si lui Romulus i-au fost trimisi in zbor vulturi, nu sase, ci doisprezece. Aceasta a fost pricina discordiei, ce a alimentat o lupta sangeroasa in care Remus a murit rapus de sabia fratelui sau. In privinta mortii lui Remus a vehiculat si alta legenda care spunea ca acesta sarea in semn de batjocura peste noile ziduri ridicate de Romulus, iar ca cel ce avea sa dea numele cetatii Roma isi ucide fratele spunand: "Asa sa piara de acum inainte toti aceia care vor indrazni sa sara zidurile ridicate de mine!" Cetatea Roma va fi un oras infloritor ca niciun altul, dar va fi intotdeauna urmarit de fatum, din pricina fratricidului ce a stat la baza intemeierii sale.

Articol de Emilia Carata


Sursa : www.Limbalatina.ro

Zeii romani

• Venus - zeita gradinilor si a campiilor (la greci: Afrodita - zeita frumusetii si a dorintei sexuale)
• Apollo - zeul soarelui (la greci*: Apollo - zeul profetiei, al medicinei si al tragerii cu arcul)
• Marte - zeul razboiului (la greci: Ares - zeul razboiului)
• Diana - zeita lunii (la greci*: Artemis - zeita vanatorii)
• Escualp - zeul medicinei (la greci: Asclepios - zeul medicinei)
• Minerva - zeita intelepciunii (la greci*: Athena - zeita artelor, a meseriilor, a razboiului, protectoarea eroilor)
• Saturn - zeul agriculturii (la greci: Cronos - zeul cerului, conducatorul titanilor)
• Ceres - zeita graului (la greci: Demetra - zeita graului)
• Bacchus - zeul vinului si al vegetatiei (la greci: Dionysos - zeul vinului si al vegetatiei)
• Cupidon - zeul iubirii (la greci: Eros - zeul iubirii)
• Terra - Mama Pamant (la greci: Gea - Mama Pamant)
• Vulcan - zeul focului, fierarul zeilor (la greci: Hephaistos - zeul focului, fierarul zeilor)
• Juno - zeita casatoriilor si a nasterilor, protectoarea femeilor maritate; regina zeilor (la greci: Hera - zeita casatoriilor si a nasterilor, protectoarea femeilor maritate; regina zeilor)
• Mercur - mesagerul zeilor; protectorul calatorilor, al hotilor si al negustorilor (la greci: Hermes - mesagerul zeilor; protectorul calatorilor, al hotilor si al negustorilor)
• Vesta - pazitoarea casei (la greci: Hestia - pazitoarea casei)
• Somnus - zeul somnului (la greci: Hypnos - zeul somnului)
• Pluto - zeul iadului, zeul mortii (la greci: Hades - zeul iadului, zeul mortii)
• Neptun - zeul marilor si al cutremurelor (la greci: Poseidon - zeul marilor si al cutremurelor)
• Ops - sotia lui Saturn, Zeita Mama (la greci: Rhea - sotia lui Cronos, Zeita Mama)
• Uranus - zeul cerului, tatal titanilor (la greci: Uranos - zeul cerului, tatal titanilor)
• Jupiter - conducatorul zeilor (la greci: Zeus - conducatorul zeilor)

Sursa : www.Limbalatina.ro

Afrodita

Ultima, dar cu siguranta nu cea din urma, zeita olimpiana este Afrodita. La Homer, ea este fiica lui Zeus si a Dianei, dar o alta legenda spune ca ea s-a nascut din spuma marii, in locul in care cursesera picaturi din sangele lui Uranus cand acesta fusese lovit de Cronos. Venus la romani, ea era stapana dragostei, a frumusetii, voluptatii si fecunditatii. Cu numele de Anadiomene ("iesita din mare") este si zeitate marina, protectoarea marinarilor si a porturilor. Desi era sotia lui Hefaistos, a iubit mai multi zei - Ares (cu care l-a avut pe Eros), Hermes sau Dionysos - dar si muritori, printre care pe Adonis sau pe Anchise, tatal lui Enea.












Sursa : www.Limbalatina.ro

Artemis

Sora lui Apollo era zeita Artemis, divinitate a luninii selenare, dar si a castitatii si fidelitatii conjugale, iar ca zeitate terestra, a vanatorii si a padurilor. Sunt cunoscute mai multe legende in care se arata cruda si necrutatoare atunci cand este maniata: il transforma in cerb pe vanatorul Acteon, care o surprinsese la baie, iar tanarul este ucis de proprii lui caini; de asemenea, ucide cele sapte fete ale Niobeei, care se lauda ca avea cei mai frumosi copii (iar Apollo ii omoara pe baieti). Este identificata la romani cu Diana, reprezentata ca o tanara cu o tolba de sageti si insotita de o caprioara. Templul ei din Efes a fost una din cele Sapte minuni ale lumii.




Sursa : www.Limbalatina.ro

Apollo

Apollo, alt fiu al lui Zeus, s-a nascut la Delos, in Grecia. Mama sa, Leto, a fost urmarita de razbunarea Herei si si-a putut naste fii doar pe aceasta insula care, spune legenda, nu era ancorata de fundul marii. Zeu al luminii si al Soarelui, al muzicii si al poeziei era maestru al Muzelor si ideal de frumusete masculina. Grecii il considerau si zeu al Binelui si al Frumusetii, cel ce face pe oameni sa se supuna legilor, aducator de fericire, zeu al sanatatii si tata al lui Asclepios (zeul medicinei). In Italia a fost adorat dupa ce, la batalia de la Actium, l-ar fi ajutat pe imparatul Augustus sa castige.








Sursa : www.Limbalatina.ro

Hermes

Hermes era fiul lui Zeus si al nimfei Maia si detinea functia de mesager al zeilor. De asemenea, e considerat protector al comertului, al actiunilor indraznete si chiar al hotilor. A inventat lira, flautul, masurile si greutatile si sportul. A fost identificat cu zeul roman Mercur. Ca atribute avea sandalele inaripate si caduceul (nuia magica, simbol al pacii si comertului).









Sursa : www.Limbalatina.ro

Hefaistos

Celalalt fiu al Herei era Hefaistos (la romani se numea Vulcan), divinitate a focului si a metalelor, care avea ateliere in fundul vulcanilor, unde faurea arme pentru cei mai mari eroi legendari. Mama sa, vazand cat era de urat, a vrut sa-l inece si l-a aruncat in ocean. Salvat, zeul a ramas insa schiop, defect accentuat de o lovitura primita de la Zeus. Ca sa se revanseze, tatal sau i-a oferit-o de sotie pe frumoasa Afrodita.








Sursa : www.Limbalatina.ro

Ares

Ares, fiul lui Zeus si al Herei, era zeul razboiului nedrept si sangeros. L-a avut impreuna cu zeita Afrodita pe Eros (Cupidon). Corespondentul roman, Marte, era la inceput si divinitate agrara, careia ii era inchinata prima luna a primaverii, martie. Traditia ii atribuie paternitatea lui Romulus si Remus.








Sursa : www.Limbalatina.ro

Atena

Atena "cu ochi de azur" era zeita intelepciunii, a razboiului dar si, in acelasi timp, protectoare a artelor, mestesugurilor si pacii. A fost nascuta, potrivit legendei, din capul tatalui sau, Zeus, care isi inghitise prima consoarta, pe Metis. Nici ea nu a acceptat sa se marite, lucru care i-a adus denumirea de Pallas ("fata tanara, curata"). Ei i s-a dedicat magnificul templu Parthenon din orasul ce ii poarta numele si a carei protectoare era. Minerva este numele ei roman.






Sursa : www.Limbalatina.ro

Demetra

Demetra, zeita recoltei, agriculturii si fertilitatii, i-a daruit lui Zeus o fiica, pe Persefona, rapita de Hades si dusa in Infern. Stapanul zeilor a hotarat mai apoi ca aceasta sa stea noua luni cu mama sa si trei cu Hades. Echivalentul roman al acestei zeite este Ceres.







Sursa : www.Limbalatina.ro

Hestia

Despre Hestia nu se cunosc multe legende. Tot ce se stie despre ea este ca i-a refuzat pe Poseidon si, mai tarziu, pe Apollo si a cerut fratelui sau dreptul de a ramane fecioara pentru totdeauna. Ea simboliza puritatea focului din vetre, a focului care ardea jertfele muritorilor. Mult mai cunoscuta este zeita romana Vesta, cu care se identifica si careia ii era inchinat un templu pe colina Palatinului din Roma, unde slujeau preotese numite vestale.









Sursa : www.Limbalatina.ro

Poseidon

Poseidon era zeul marii, responsabil de producerea cutremurelor, a furtunilor de pe mare si a eruptilor vulcanice, dar si protector al marinarilor, al pescarilor si al acelora ce doreau sa cunoasca marea. Era reprezentat ca un barbat voinic, cu barba, coroana si tinand in mana semnul sau distinctiv: tridentul. In mitologia romana apare sub numele de Neptun.







Sursa : www.Limbalatina.ro

Hera

Hera (Iunona la romani) era regina zeilor, patroana a casatoriei si a maternitatii, personificare feminina a cerului, dar si a pamantului si protectoare a ogoarelor. Extrem de geloasa, ea se razbuna adesea pe cuceririle sotului sau Zeus. Era reprezentata ca prototipul unei frumuseti robuste.







Sursa : www.Limbalatina.ro

Zeus

Astfel, Zeus, divinitatea suprema, era considerat stapanul Universului si personifica cerul, fiind de asemenea si protectorul intregii naturi, al bunastarii oamenilor si al vietii sociale. Chiar si numele lui (insemnand "cel plin de raze, stralucitorul") ii atesta calitatea de zeitate celesta. Atributul lui era fulgerul. Era sotul Herei si tata a numerosi zei si semizei. Statuia lui sculptata de Fidias pentru templul din Olimp a fost una din cele sapte minuni ale lumii antice. Romanii il numeau Iuppiter.




Sursa : www.Limbalatina.ro

Zeii Olimpului

Zeii Olimpului

Mitologia greaca este una dintre cele mai bogate din lume, plasmuind zeitati nenumarate, eroi cu calitati extraordinare, monstri infioratori si multe alte creaturi fantastice (nimfe, naiade, driade, centauri, ciclopi, giganti). Dintre toti acestia, cea mai mare importanta au avut-o insa cei doisprezece zei olimpieni.
Poseidon, Hera, Demetra si Hestia (dar si Hades, stapanul Infernului si al bogatiilor subsolului, care insa nu locuia in Olimp) erau fii lui Cronos (cel mai tanar dintre titani si stapanul timpului) si ai Rheei, salvati de cel mai mic frate al lor, Zeus, din pantecele tatalui care ii inghitise. Dupa un aprig razboi cu titanii, pe care ii inving pana la urma, ei devin noii stapani ai lumii. Li se alatura inca sapte divinitati principale si multi alti zei minori.

Sursa : www.Limbalatina.ro

Istoria Romei - cronologie

• 753 i.Hr. - Intemeierea legendara a Romei
• 509 i.Hr. - Sfarsitul regatului roman, infiintarea republicii romane
• 494 i.Hr. - Secesiunea plebeilor (retragerea lor pe Muntele Sacru)
• 493 i.Hr. - crearea tribunatului plebei
• 488 i.Hr. - Razboi impotriva volscilor
• 450 i.Hr. - Legea celor XII Table: Autorizarea casatoriilor intre patricieni si plebei (Lex Canuleia)
• 406 i.Hr. - 396 i.Hr. - Asedierea si cucerirea orasului Veii
• 390 i.Hr. - Invazia galilor
• 366 i.Hr. - Accesul plebei la consulat pentru prima oara
• 356 i.Hr. - Un plebeu devine dictator
• 351 i.Hr. - Un plebeu devine cenzor
• 343 i.Hr. - 291 i.Hr. - Razboiul cu samnitii.
• 321 i.Hr. - Infrangerea de la Furcile Caudine
• 312 i.Hr. - 308 i.Hr. - Via Appia, de la Roma la Capua
• 306 i.Hr. - Tratatul intre Roma si Cartagina
• 281 i.Hr. - 272 i.Hr. - Razboi impotriva Tarentului si a lui Pyrrhus; cucerirea Tarentului
• 265 i.Hr. - Supunerea Etruriei; Roma - stapana Italiei, fara Galia Cisalpina
• 264 i.Hr. - 241 i.Hr. - Primul razboi punic; Sicilia - prima provincie romana
• 231 i.Hr. - Sardinia si Corsica devin provincii romane
• 225 i.Hr. - 218 i.Hr. - Supunerea Galiei Cisalpine
• 218 i.Hr. - 201 i.Hr. - Al doilea razboi punic
• 215 i.Hr. - Primele societati de publicani
• 200 i.Hr. - 188 i.Hr. - Interventia Romei in Grecia si in Orient
• 168 i.Hr. - Victoria de la Pydna
• 148 i.Hr. - 146 i.Hr. - Al treilea razboi punic
• 146 i.Hr. - Distrugerea Cartaginei; Macedonia, Ahaia, Africa preconsulara devin provincii romane
• 133 i.Hr. - 121 i.Hr. - Fratii Gracchus
• 125 i.Hr. - 118 i.Hr. - Provincia Gallia Narbonensis
• 113 i.Hr. - 101 i.Hr. - Invazia cimbrilor si a teutonilor; Tribunatul lui Marius
• 112 i.Hr. - 105 i.Hr. - Razboiul cu Jugurtha
• 88 i.Hr. - 85 i.Hr. - Razboiul cu Mirthridate
• 83 i.Hr. - 82 i.Hr. - Razboi civil
• 82 i.Hr. - 79 i.Hr. - Dictatura lui Sylla
• 74 i.Hr. - Provincia Bithinia
• 73 i.Hr. - 71 i.Hr. - Razboiul impotriva lui Spartacus
• 70 i.Hr. - Consulatul lui Pompei
• 67 i.Hr. - 63 i.Hr. - Campania lui Pompei in Orient
• 60 i.Hr. - Primul triumvirat: Cezar - Pompei - Crassus
• 58 i.Hr. - 50 i.Hr. - Razboiul cu galii
• 52 i.Hr. - Anarhie la Roma; Pompei - consul unic
• 51 i.Hr. - Galia, provincie romana pana la Rin
• 49 i.Hr. - 44 i.Hr. - Razboi civil. Cezar trece Rubiconul; Batalia de la Pharsalos
• 45 i.Hr. - 44 i.Hr. - Dictatura lui Cezar
• 44 i.Hr. - Iulius Cezar este asasinat
• 44 i.Hr. - 30 i.Hr. - Razboi civil;
• 43 i.Hr. - Al doilea triumvirat: Antoniu - Octavian - Lepidus
• 31 i.Hr. - Actium. Batalie intre Octavian si Antoniu
• 27 i.Hr. - Inceputul principatului; Organizarea provinciilor
• 27 i.Hr. - 14 d. Hr. - Domnia lui August
• 14 - 37 - Domnia lui Tiberiu (familia Claudia)
• 17 - Germania - provincie imperiala
• 37 - 41 - Domnia lui Caligula
• 41 - 54 - Domnia lui Claudiu
• 43 - Cucerirea Britaniei
• 51 - 63 - Razboi cu partii
• 54 - 68 - Domnia lui Nero
• 64 - Incendierea Romei. Primele persecutii impotriva crestinilor initiate de Nero
• 69 - 79 Domnia lui Vespasian. incepe dinastia Flaviilor
• 70 - Cucerirea si distrugerea Ierusalimului de catre Titus
• 79 - Eruptia Vezuviului si distrugerea oraselor Pompei si Herculanum
• 79 - 81 - Domnia lui Titus Flavius Vespasianus
• 81 - 96 - Domnia lui Domitian
• 96 - 98 - Domnia lui Nerva
• 98 - 117 - Domnia lui Traian
• 100 - Consulatul lui Pliniu cel Tanar, care rosteste panegiricul lui Traian
• 101 - 102 - Prima expeditie impotriva dacilor
• 105 - 106 - A doua expeditie impotriva dacilor
• 106 - Dacia devine provincie romana.
• 114 - Razboi cu partii. Traian este proclamat "cel mai bun dintre principi" (optimus)
• 117 - 138 - Domnia lui Hadrian
• 121 - 126 - Calatoriile lui Hadrian prin imperiu
• 138 - 161 - Domnia lui Antonin cel Pios
• 161 - 180 - Domnia lui Marc Aureliu
• 166 - 180 - Razboi cu germanii. Sfarsitul "Pacii romane"
• 180 - 192 - Domnia lui Commodus
• 193 - 211 - Domnia lui Septimiu Sever
• 211 - 217 - Domnia lui Caracalla
• 212 - Edictul lui Caracalla acorda cetatenia romana tuturor locuitorilor tuturor provinciilor
• 218 - 235 - Domniile lui Heliogabal, apoi cea a lui Alexandru Sever
• 231 - 232 - Razboi cu persii
• 235 - 284 - Frontierele imperiului sunt amenintate din toate partile. Se succed imparati efemeri. Epidemie de ciuma.
• 271 - Retragerea din Dacia. Aurelian construieste o centura fortificata
• 284 - Urcarea pe tron a lui Diocletian
• 293 - Organizarea tetrarhiei
• 300 - Unificarea administratiei Italiei si a provinciilor
• 301 - Edictul maximal stabileste o taxare generala a preturilor
• 306 - 337 - Edictul de la Milano ce ofera toleranta religioasa
• 313 - Capitala imperiului devine Constantinopol
• 330 - impartirea imperiului: Constant in Occident (337-350); Constantiu in Orient (337-361)
• 351 - 361 - Constantiu devine singurul stapan al imperiului
• 355 - 357 - Razboi in Galia
• 358 - 363 - Razboi in Asia impotriva persilor
• 361 - 363 - Domnia lui Iulian, reactie pagana
• 364 - 365 - Dinastia valentiniana si Teodosiu
• 395 - Impartirea imperiului intre fiii lui Teodosiu: Honorius (395-423) in Occident, avand capitala la Milano, apoi la Ravenna si Arcadius (395-408) in Orient, cu capitala la Constantinopol
• 406 - Invazii barbare
• 410 - Cucerirea Romei de catre Alaric, capetenia gotilor
• 455 - Jefuirea Romei de catre vandalul Genseric
• 476 - Caderea lui Romulus Augustulus; Cucerirea Romei de catre Odoacru, capetenia herulilor, care-i trimite imparatului Orientului, Zenon, insemnele Imperiului luandu-si titlul de "patrician"

Sursa : www.Limbalatina.ro

Civilizatia si cultura latina

Introducere

Istoria romana incepe odata cu fondarea orasului, in secolul al VIII-lea i.Hr., conform legendei si se extinde pe durata a 2200 de ani pana la infrangerea ultimului imparat roman la Constantinopol in 1453. Insa, in general perioada de dupa anul 500 d.Hr., cand puterea imperiala s-a mutat din Italia spre noua capitala Constantinopol (vechiul oras Bizantium) este cunoscuta ca apartinand Imperiului Bizantin. Pentru cei mai multi istorici era cunoscuta ca "Romana" se desfasoara aproximativ intre secolul al V-lea inainte de nasterea lui Hristos pana in secolul al VI-lea d.Hr. Asa-numitul "Sfant Imperiu Roman", o alianta de state germanice si italice, fondat de Charlemagne in anul 800 d.Hr., constituie o problema cu totul diferita.
De altfel, ca in cazul multor alte aspecte din viata cotidiana, datorita romanilor, putem masura cu acuratete aceste perioade de timp. In primul secol I.Hr. doi cezari, Iulius si Augustus, au format calendarul cu 12 luni si 365 zile si o zi in plus odata la patru ani. Este un caz tipic al ingeniozitatii romane, totul fiind atat de precis calculat incat fiecare ciclu annual era cu doar 11 minute decalat fata de miscarea de revolutie a Pamantului. In alta ordine de idei, romanii numarau anii ca "A.U.C." adica "ab Urbe condita" (de la fondarea orasului).

Traditie si legenda

Traditia spune ca Roma a luat nastere in anul 753 i.Hr. Aceasta tine de legenda, insa pentru istorici este o data la fel de potrivita ca oricare alta pentru a marca vremurile cand pastorii si agricultorii din dealurile joase si insorite ce inconjurau o lunca mlastinoasa au dezvoltat o comunitate cunoscuta de atunci sub numele de Roma. Legenda spunea ca numele orasului lor venea de la Romulus si Remus, doi gemeni orfani alaptati de o lupoaica pe malurile Tibrului. Istoricii de astazi, cu o mai redusa atractie spre legenda considera ca numele provine din limba etrusca sau greaca (probabil din cuvantul grecesc "rhome" insemnand "puternic")
Se stie ca zilele de inceput ale Romei se aflau sub semnul dominatiei etrusce,o natiune puternica din Italia centrala. Un prim pas l-a constituit alungarea regilor etrusci, adesea tiranici, de catre familiile conducatoare din Roma.

Categoriile sociale

In anul 244 A.U.C. (adica 509 i.Hr.) patricienii romani au dezvoltat o forma de guvernamant cvasireprezentativa, cu o pereche de consuli conducatori, alesi pentru mandate de un an.Aceasta a marcat inceputul Republicii Romane, o forma de guvernamant ce va continua pana cand Iulius Caesar va traversa Rubiconul, 460 de ani mai tarziu. Aceste cinci secole au fost marcate de prosperitate si democratie.
In Roma republicana existau in principiu trei clase sociale: sclavii care nu aveau aproape nici un drept; oamenii obisnuiti sau plebeii, o categorie ce includea multa populatie eliberata (fosti sclavi); patricienii, urmasi ai acelor familii conducatoare, ce activau prin drept ereditar in una din marile institutii conducatoare ale lumii antice, Senatul Roman.
Cand porneau in razboaie, legiunile romane purtau stindarde, cu faimoasele initiale: "Senatus populusque romanus" (adica "senatul si poporul Romei").
Insa,intr-o mare masura istoria republicii este o istorie a luptei intre senatori si plebei, acestia castigand tot mai multa putere politica. Aceasta lupta a claselor se desfasura in mijlocul pietelor largi, intre arcurile de triumf si marile temple dominate de coloanele grandioase ale Forumului roman, centrul civic ce a fost inima orasului pentru aproape 1000 de ani.
"Curia", inalta camera rectangulara a Senatului, se poate vedea si azi in cadrul Forumului chiar vis-a-vis de "Comitium" unde plebeii se adunau pentru a-si exprima vointa, prin intermediul unui "plebiscitum", decizia poporului. Pana la inceputul secolului al II-lea i.Hr. dreptul la vot era atat de bine stabilit in randul plebeilor incat se poate spune ca Roma dezvoltase un sistem politic viguros, unul destul de familiar cetatenilor democratiei moderne de azi. De altfel, existau si pe atunci partide si fractiuni rivale, sponsori ai partidelor politice si politicienilor, iar in campanii se foloseau atat pancartele cat si publicitatea negativa.

Conducatorii Romei

Unul dintre cei mai abili politicieni romani poate fi considerat Marcus Licinius Crassus, probabil cel mai mare detinator de proprietati din Roma, dar care isi dorea si puterea politica. Pentru a-si atrage simpatia publicului arunca literalmente cu bani. Atunci cand a inabusit revolta sclavilor condusi de Spartacus in anul 71 i.Hr., sclavii crucificati se intindeau de-a lungul Via Apia pe mai mult de o suta de mile. Crassus a sarbatorit pregatind 10000 de mese in Forum, hranind intreaga Roma pentru mai multe zile. Unul dintre beneficiarii sai fiscali a fost Iulius Caesar, pe vremea aceea un tanar in plina ascensiune. In timp ce steaua lui Caesar se ridica pe firmamentul roman, Crassus profita din plin. A atins varful carierei sale politice in anul 61 i.Hr. cand a facut parte din Triumviratul ce conducea aparatul statului. Singurul lucru ce ramasese de cucerit era gloria militara. Indatorat, Caesar l-a trimis in Siria sa lupte impotriva amenintatorilor parti. Crassus a fost invins in batalia de la Carrhae in anul 53 i.Hr. Legenda spune ca atunci cand partii au realizat ca-l ucisesera pe cel mai bogat roman, i-au turnat aur topit pe gat considerand ca setea lui de o viata pentru aur trebuie satisfacuta in moarte. Sfarsitul lui Crassus nu numai ca a eliminat un potential rival, dar prin contrast a intarit recordul nepatat al lui Caesar ceea ce privea succesele militare. Cand Caesar si-a condus armatele peste Rubicon in anul 49 i.Hr., sfidand ordinele Senatului era deja clar ca va acapara puterea absoluta. Conspiratorii care l-au asasinat in anul 44 i.Hr. credeau probabil ca salveaza democratia romana. De fapt n-au facut altceva decat sa declanseze un lung razboi civil.
In cele din urma, fostul aliat al lui Caesar, Marcus Antonius, a fost invins in batalia de la Actium in 31 i.Hr. Invingatorul, Octavianus, s-a intors la Roma, s-a autonumit "Augustus" si a stabilit in cele din urma o conducere unica. Imperiul creat de Caesar Augustus va continua sa existe pentru inca patru secole la Roma si alte zece dupa mutarea la Constantinopole.
Primul imparat al Romei s-a dovedit a fi si unul dintre cei mai buni. Augustus a folosit toate instrumentele guvernarii. Ingrijorat in ceea ce privea natalitatea, a impus unele masuri restricte (impotriva avortului) sau chiar a stimulat nasterile prin scutiri de taxe pentru familiile numeroase. Pentru a verifica eficacitatea masurilor sale organiza recensaminte.
Ocazional, in secolele ce au urmat imperiul a fost condus de alti lideri de statura lui Augustus: Nerva, Traianus, Hadrianus, Antonius Pius si Marcus Aurelius.
Pe de alta parte de-a lungul secolelor tronul imperial a trecut si prin mana unora dintre cei mai malefici conducatori. Caligula (37-41 d.Hr.) si-a ucis fratele, printre alte nenumarate crime, dar si-a iubit atat de mult calul, Incitatus, incat l-a numit senator.
Elagabalus (177-192 d.Hr.) si-a manifestat preferinta pentru vestimentatia feminina imediat ce a ocupat tronul. El a ajuns sa ordone Senatului sa-l declare "imparateasa a Romei".
In fine, Nero (54-68 d.Hr.) si-a ucis o multime de rude, inclusiv fratele, sotia insarcinata, a trimis nenumarati crestini la morti teribile in areene. Pentru a-si garanta audienta la odioasele sale recitaluri lirice isi incuia publicul in teatru. Se spune ca unele femei nasteau in timpul programului, in timp ce imparatul continua fara griji.
Ultimul imparat care a condus imperiul din Roma a fost Constantin. Acesta a proclamat faimosul edict al tolerantei in favoareacrestinilor. Mult mai tarziu, pe patul de moarte a fost botezat, devenind primul imparat crestin al Romei. Tot el a fost acela care si-a mutat tronul spre est, in noua sa capitala, marcand sfarsitul unei ere.

Banchetele romane, o adevarata arta a placerii

Aceste ceremonii erau tot atat de importante ca si saloanele secolului al XVIII-lea. Imparatii, neavand curte, traiau inconjurati de sclavi, iar seara cinau impreuna cu prietenii si nu numai. Odata onorurile publice si guvernarea terminate, participarea la astfel de banchete era un fapt obisnuit. Chiar si saracii luau parte la festine (9/10% din populatia imperiului).
Manierele erau mai putin savante ca astazi, cina fiind luata cu prietenii. Interesant este faptul ca la aceste banchete invitatii erau asezati pe paturi si nu pe scaune. Nu se manca pe scaun decat la mesele obisnuite (la oamenii simpli numai stapanul casei manca asezat pe scaun, ceilalti stand in picioare). Bucatele semanau atat cu cele din bucataria orientala, cat si medievala: foarte condimentate si acompaniate de sosuri complicate. Carnea era fiarta inainte de a fi prajita si era servita dulce. Gama gusturilor era de la dulce la acru. Partea cea mai importanta a banchetului era cea in care se bea, vinul fiind cel mai apreciat, dar numai indoit cu apa. In prima jumatate a cinei se manca, pentru ca apoi sa se bea, cea de a doua parte constituind banchetul propriu-zis ("comissatio").
Festinul era o mica sarbatoare. Cei prezenti purtau flori in par sau coronite si erau parfumati cu ulei inmiresmat (alcoolul nu era cunoscut, parfumurile fiind dizolvate in ulei).
Banchetul era mai mult de atat: daca stapanul avea un meditator pentru copii sau un filosof printre invitati acesta lua cuvantul si tinea o prelegere pe diverse teme. Existau momente in care se asculta muzica. La astfel de mese erau invitati si dansatori profesionisti ale caror servicii erau platite.
Romanii adorau astfel de manifestari si nu ratau nici un prilej de a serba. Cei din aceeasi breasla se adunau in diferite locuri (de exemplu la barbier sau oriunde altundeva). La Pompei aceste intalniri erau numeroase: calatorii opreau la cate un han, unde serveau bauturi. Aceste practici erau considerate de "mauvais ton", astfel ca o persoana publica vazuta in astfel de localuri isi strica reputatia.

Collegia

Aceste "collegia" erau de fapt niste asociatii private libere, de care se temeau autoritatile pentru simplul motiv ca scopurile pentru care se adunau aceste persoane erau neclare. Nu numai oamenii liberi luau parte la aceste fratii, ci si sclavii care aveau aceeasi meserie sau onorau aceeasi divinitate. In fiecare oras se intalneau astfel de fratii, una sau mai multe; asociatia tesatorilor, a celor care il adorau pe Hercule, a vanzatorilor de bumbac etc. Fiecare isi avea sediul intr-un singur oras si erau admisi numai barbati, nici o femeie. Indiferent de obiectivul lor, religios sau profesional, toate fratiile erau organizate dupa modelul unei cetati: cu asa numiti consilieri, magistrati. Daca fratia era religioasa, cei care faceau parte foloseau acest prilej pentru a organiza banchete. Fiecare membru platea o taxa de intrare care ii asigura funeralii impunatoare si un banchet de adio; era uneori singurul mijloc pentru un sclav de a avea o inmormantare decenta.


Sursa : www.Limbalatina.ro

Gaudeamus igitur

Gaudeamus igitur, Juvenes dum sumus; Post jucundam juventutem, Post molestam senectutem Nos habebit humus! Vita nostra brevis est, Brevi finietur, Venit mors velociter, Rapit nos atrociter, Nemini parcetur. Vivat academia, Vivant professores, Vivat membrum quodlibet, Vivant membra quaelibet, Semper sint in flore!

Sa ne bucuram, asadar, Cat inca suntem tineri Fiindca dup-o tinerete agitata, Si-o batranete-ngreunata, Tarana ne va avea pe toti. Viata ne este scurta Va fi terminata prea curand, Moartea vine fulgerator Atroce ne agata-n ghearele-i. Nimeni nu-i crutat de-aceasta. Traiasca scoala! Traiasca profesorii! Traiasca fiecare-ntrebator! Traiasca fiecare-ntrebatoare! Fie ca ei sa-nfloreasca de-a pururi!

Sursa : www.Limbalatina.ro

Expresii latine

A

• Aquila non capit muscas. (Vulturul nu prinde muste)
• Absentem laedit, qui cum ebrio litigat. (Cel care se cearta cu un betiv raneste un absent)
• Ad multos annos! (La multi ani!)
• Aegroto dum anima est, spes est. (Cat timp bolnavul sufla, mai este speranta)
• Amicus Plato, sed magis amica veritas. (Mi-e prieten Platon, dar mai prieten adevarul)
• Amor patriae nostra lex. (Iubirea patriei este legea noastra)
• Alea jacta est. (Soarta este hotarata! Zarurile au fost aruncate!) Iulius Caesar cand a trecut Rubiconul.
• Ars longa, vita brevis. (Arta este lunga, viata este scurta)
• Asinus asinorum in saecula saeculorum. (Magarul magarilor in secolele secolelor)
• Audiatur et altera pars. (Sa se asculte si cealalta parte)
• Aurea mediocritas. (Aurita cale de mijloc)
• Auri sacra fames. (Faima sfanta a aurului!)
• Aut Caesar, aut nihil (Sau Cezar, sau nimic)
• Avarus ipse miseriae causa est suae (Avarul este cauza propriei lui mizerii)
• Ave Caesar morituri te salutant! (Sa traiesti Caesar, cei care se duc la moarte te saluta!)

B

• Beatus, qui prodest, quibus potest. (Fericit este cel care se face util prin ajutorul dat)
• Bis dat, qui cito dat. (Cine da rapid, da de doua ori)
• Bene diagnoscitur, bene curatur. (Cine da un diagnostic bun, vindeca bine)
• Bona diagnosis, bona curatio. (Bun diagnostic, bun leac)
• Bona valetudo melior est quam maximae divitiae. (Sanatatea buna este mai valoroasa decat cea mai mare avere)
• Bonum vinum laetificat cor hominis. (Vinul bun inveseleste inima omului)
• Barba non facit philosophum. (Barba nu te face filosof)
• Beneficium accipere, libertatem est vendere (Daca accepti un favor iti vinzi libertatea)

C

• Carpe diem. (Traieste clipa; Profita de aceasta zi) Horatius
• Cave canem (Pazeste-te de caine)
• Cibi condimentum est fames. (Foamea este condiment pentru orice mancare)
• Concordia civium murus urbium. (Armonia dintre cetateni, este zidul oraselor)
• Conditio sine qua non. (Conditia necesara)
• Consuetudinis vis magna est. (Forta obiceiului este mare)
• Consuetudo altera natura est. (Obiceiul este alta natura)
• Contraria contrariis curantur. (Opusii sunt curatiti de catre opozantii lor)
• Contra vim mortis non est medicamen in hortis. (Nu este medicament impotriva puterii mortii)
• Cui bono ? (Cine e beneficiarul ?)
• Cura, ut valeas! (Ai grija de tine)

D

• De gustibus et coloribus, non disputandum. (Gusturile si culorile nu se discuta)
• De mortuis nihil nisi bene. (Despre morti numai de bine)
• Divide et impera. Varianta Divide ut imperes. (Dezbina si condu).
• Docendo discimus. (Invatand pe altii, invatam si noi)
• Doctus cum libro. (Savant cu cartea).
• Dubito, ergo cogito; cogito ergo sum. (Ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist)
• Dulce et decorum est pro patria mori. (Este dulce si frumos sa mori pentru patrie) Horatius.
• Dum spiro, spero. (Cat timp respir, sper)
• Dura lex, sed lex. (Legea e dura, dar e lege)
• Dura necessitas. (Necesitate dura)

E

• E fructu arbor cognoscitur. (Arborele se cunoaste dupa fructe)
• Edere debes ut vivas, non vivere ut edas. (Trebuie sa mananci ca sa traiesti, nu sa traiesti ca sa mananci)
• Ego sum qui sum. (Eu sunt cel ce sunt)
• Ergo bibamus! (Deci, sa bem!)
• Errare humanum est sed perseverare diabolicum. (A gresi e omenesc, dar a persevera [in greseli] este diabolic)
• Est modus in rebus. (Este o masura in fiecare lucru) sau - mai complet - (Nu este bine sa depasesti masura fiecarui lucru). Era scris pe frontonul templului din Delphi. Tot acolo era scris si "Nosce te ipsum!" (Cunoaste-te pe tine insuti!)
• Et in Arcadia ego. (Si eu am trait in Arcadia)
• Et si omnes, sed non ego. (Chiar daca toti, eu nu)
• Etiam unus capilus habet umbram suam (Chiar si un fir de par are umbra sa)
• Ex nihilo nihil. (Din nimic nu se creeaza nimic)
• Exceptis excipiendis. (Exceptand ce este de exceptat)
• Ex osibus ultor. (Din mormant se ridica razbunatorul)
• Experientia docet. (Experienta te invata)

F

• Famam multi curant pauci conscienciam (Multi se ingrijesc de faima putini de constiinta)
• Festina lente! (Grabeste-te incet!)
• Fiat lux! (Sa se faca lumina!)
• Flagrante delicto. (In flagrant delict)
• Fluctuat nec mergitur. (E zguduit dar nu se scufunda : stema orasului Paris)
• Fortes fortuna juvat. ^sau Audaces fortuna juvat. (Norocul il favorizeaza pe curajos)

G

• Gaudeamus igitur (Sa ne bucuram, deci)
• Gloria victis! (Glorie victimei!) Se opune sintagmei Vae Victis
• Grosso modo (In linii mari)
• Gutta cavat lapidem non vi, sed saepe cadendo. (Stropul face o gaura in piatra, nu prin forta, ci prin cadere repetata)

H

• Habemus papam! (Avem papa!)
• Habent sua fata libelli. (Cartile isi au destinul lor)
• Hannibal ante portas. (Hannibal inaintea portilor. (Pierde timpul pe cand dusmanul este deja aici.))
• Hic et nunc. (Aici si acum)
• Hic et ubique (Aici si peste tot)
• Hic Rhodus, hic salta. (AICI e Rhodos, aici sari! (Demonstreaza AICI si ACUM ce ai de demonstrat))
• Hodie mihi, cras tibi. (Azi pentru mine, maine pentru tine)
• Homo homini lupus est. (Omul este un lup pentru om)
• Homo naturaliter animal sociale. (Omul prin natura este animal social) Aristotel
• Homo sum, humani nihil a me alienum puto. (Om sunt, nimic uman nu-mi este strain)

I

• Ignorantia iuris nocet. (Ignoranta judetului dauneaza)
• Ignorantia legis non excusat. (Ignoranta legii nu are scuza)
• Ignoti nulla cupido. (Necunoscutul nu tenteaza) Ovidiu
• Incredibile dictu. (Incredibil de zis)
• In hoc signo vinces. (Cu acest semn vei invinge)
• Inter arma silent leges. (In timpul razboiului, legile sunt mute)
• In vino veritas. (Adevarul este in vin)
• Is fecit, cui prodest. (Facut de cel care profita de el)
• Iunctis (junctis) viribus. (Unirea face forta)
• Iurare (jurare) in verba magistri. (Jura pe cuvintele unui profesor)

L

• Laborare est orare. (Lucrul este ruga)
• Laborare omnia vincit. (Lucrul invinge tot)
• Lapis philosophorum. (Piatra filosofilor)

M

• Magister ludi (Invatatorul scolii)
• Manus manum lavat. (O mana spala pe alta)
• Medicus curat, natura sanat. (Medicul il are-n grija, natura il insanatoseste)
• Memento mori. (Nu uita ca esti muritor!)
• Mens sana in corpore sano. (Minte sanatoasa in corp sanatos)
• Modus vivendi (Mod de a trai)
• Mutatis mutandis (Schimband ce este de schimbat)

N

• Naturalia non sunt turpia (Cele naturale nu sunt rusinoase)
• Natura abhorret a vacuo. (Natura detesta vidul)
• Nec Hercules contra plures. (Nu e Hercule cine lupta cu o droaie)
• Nemo propheta in patria sua. (Nimeni nu-i profet in tara sa)
• Nemo nascitur sapiens. (Nimeni nu se naste invatat)
• Nihil lacrima citius arescit. (Nimic nu usuca mai repede ca o lacrima)
• Nihil novi sub sole. (Nimic nou sub soare)
• Nihil sine deo. (Nimic fara Dumnezeu)
• Nihil sine numini. (Nimic fara dorinta)
• Nomen est omen. (Numele este omul)
• Nondum amabam, et amare amabam. (Nu am iubit, chiar daca am invatat sa iubesc)
• Non omnia possumus omnes. (Nimeni nu poate face orice)
• Non scholae, sed vitae discimus. (Nu invatam de la scoala, ci de la "scoala vietii)
• Non solum armis sed libris (Nu numai prin forta dar si prin cultura)
• Non ut edam vivo, sed ut vivam edo. (Nu traiesc ca sa mananc, ci mananc ca sa traiesc)
• Non vestimentum virum ornat, sed vir vestimentum. (Nu vesmantul il face pe om, ci omul pe vesmant
• Nosce te ipsum! (Cunoaste-te pe tine insuti!) Era scris pe frontonul templului din Delphi. Tot acolo era scris si "Est modus in rebus."
• Nulla dies sine linea. (Nu e zi fara linie)
• Nulla est medicina sine lingua latina. (Nu e medicina fara limba latina)
• Nulla regula sine exceptione. (Nu e regula fara exceptie sau Exceptia intareste regula)
• Nulla res tam necessaria est quam medicina. (Nimic nu e mai necesar ca medicina)

O

• Obiter dicta (In treacat spuse)
• Oculi plus vident quam oculus. (Mai multi ochi vad mai mult decat unul)
• Omnes homines sibi sanitatem cupiunt, saepe autem omnia, quae valetudini contraria sunt, faciunt. (Toti oamenii vor sa aibe sanatate, dar des fac totul in contra ei)
• Omnia mea mecum porto. (Port dupa mine tot ce e al meu)
• Omnia vincit amor. (Iubirea invinge orice)
• Omnium artium medicina nobilissima est. (Medicina este cea mai nobila arta)
• Optimum medicamentum quies est. (Cel mai bun medicament este odihna)
• Ora et labora. (Roaga-te si lucreaza!)

P

• Pax melior est quam iustissimum bellum. (Pacea e mai buna decat cel mai just razboi)
• Pax vobiscum! (Pacea cu voi!)
• Per aspera ad astra. (Cu greutate pana la stele. Trebuie sa muncesti mult - si greu - ca sa ajungi la performanta -(Proverb romanesc: Cu amar se mananca dulcile))
• Per scientiam ad salutem aegroti. (Sa vindeci boala prin stiinta)
• Persona (non) grata. (Persoana (ne)agreata)
• Pia mater (Mama iubitoare)
• Plenus venter non studet libenter. (O burta plina nu iubeste studiul)
• Plures crapula quam gladius perdidit. (Betia ia mai multe vieti ca spada)
• Post cenam non stare sed mille passus meare. (Sa nu stai dupa cina, ci sa mergi pe jos o mila).
• Post mortem. (Dupa moarte)
• Post hoc non est propter hoc. (Dupa asta, nu e din cauza asta)
• Praesente medico nihil nocet. (Cand doctorul e langa tine, nimic nu-ti poate face rau)
• Praevenire melius est quam praeveniri. (A preveni e mai usor decat a trata)
• Primum non nocere. (La inceput, nu dauna)
• Primum vivere et deinde philosophari. (Mai intai a trai si pe urma a face filosofie)
• Prosit (Sa fie de bine)

Q

• Qui rogat, non errat. (Cine roaga, nu greseste sau Incercarea moarte n-are)
• Qui scribit, bis legit. (Cine scrie, citeste de doua ori)
• Qui tacet, consentire videtur. (Cine tace e de-acord)
• Quidquid agis, prudenter agas, et respice finem! (Orice ai face, fa cu prudenta, fara sa-ti tai respiratia la sfarsit)
• Quidquid discis, tibi discis. (Orice ai invata, inveti pentru tine)
• Quod erat demonstrandum. (Ceea ce era de demonstrat)
• Quod licet Iovis, non licet bovis. (Ceea ce-i este permis lui Jupiter nu-i este permis si unui bou)
• Quod medicina aliis, aliis est acre venenum. (Medicamentul unuia, este veninul altuia)
• Quod scripsi, scripsi! (Ceea ce am scris, am scris!)
• Quot capita, tot sententiae. (Atatea pareri, cate capete)

R

• Repetitio mater studiorum est. (Repetitia este mama invataturii)
• Ridendo castigat mores. (Razand infranezi moravurile)

S

• Saepe morborum gravium exitus incerti sunt. (Des, soarta persoanelor grav bolnave este necunoscuta)
• Salus aegroti suprema lex. (Sanatatea pacientului, lege suprema)
• Semper idem. (Mereu acelasi)
• Sic transit gloria mundi. (Asa trece gloria lumii) Formula folosita in trecut la investirea unui nou papa.
• Similia similibus curantur. (Asemanarea vindeca asemanarea)
• Sine die (Fara termen precizat)
• Sine ira et studio. (Fara ura si partinire)
• Sine labore non erit panis in ore. (Fara munca nu mananci paine)
• Sine qua non. (Fara de care nu se poate)
• Si tacuisses, philosophus mansisses. (Daca taceai, filosof ramaneai)
• Si vis pacem, para bellum. (Daca vrei pace, pregateste-te pentru razboi)
• Si vis pacem, para iustitiam. (Daca vrei pace, pregateste judetul)
• Sui generis. (In felul sau)
• Summum jus, summa injuria. (Mai multa lege, mai putina justitie)

T

• Tarde venientibus ossa. (Pentru cei care vin tarziu, oase sau Pentru cei care intarzie, oase)
• Tempora mutantur et nos mutamur in illis. (Timpurile se schimba, si noi in ele)
• Tres faciunt collegium. (Trei se fac colegi)

U

• Ubi bene ibi patria. (Unde-i bine, acolo este patria mea)
• Ubi concordia, ibi victoria. (Unde este armonie, este si victorie)
• Ubi tu Gaius, ibi ego Gaia. (Unde esti tu Gaius, acolo voi fi eu, Gaia ; formula de fidelitate zisa de sotii romani dupa casatorie)
• Una hirundo non facit ver. (Cu o randunica nu se face primavara)
• Unum castigabis, centum emendabis. (Daca reprimi o greseala, corectezi o suta)
• Usus magister est optimus. (Folosirea profesorilor este cea mai buna)
• Ut ameris, amabilis esto. (Fii amabil, iubit vei fi)
• Ut sis nocte levis, sit cena brevis (Daca vrei sa dormi bine, mananca devreme)

V

• Vae victis! (Vai de cei invinsi!)
• Vade mecum (Vino cu mine)
• Veni, vidi, vici (am venit, am vazut, am invins) Iulius Caesar
• Verba docent, exempla trahunt. (Vorbele predau, exemplele ghideaza)
• Verba volant, scripta manent. (Vorbele zboara, scrisul ramane)
• Veritas odium paret. (Adevarul seamana ura)
• Vincit omnia veritas. (Adevarul invinge totul)
• Vox populi, vox dei. (Vocea poporului, vocea zeilor)

Sursa : www.Limbalatina.ro

Originea limbii romane

Originea limbii romane

Lingvisti romani si straini de prestigiu, istorici, arheologi, au pus in evidenta, in decursul timpului, date si documente de limba care statueaza originea limbii romane, originea si caracterul ei.
In urma razboaielor dintre daci si romani, Dacia a fost transformata in provincie romana, si va ramane stapanita timp de 165 de ani (106-271) de romani.
Romanizarea populatiei bastinase s-a desfasurat relativ rapid si usor. Peste 2600 de inscriptii scrise in latineste si descoperite pe teritoriul tarii noastre arata limpede acest lucru. In afara masurilor cu caracter administrativ, printre factorii ce au contribuit la romanizare pot fi enumerati:

1. serviciul militar in care tinerii daci se inrolau
2. casatoriile intre soldatii veterani romani si femeile dace, copiii nascuti beneficiind de avantajele cetateniei romane
3. crestinismul raspandit in limba latina; drept dovada stau cuvintele de baza ale credintei crestine, care se regasesc in romana, prin mostenirea directa a unor termeni din latina: Dumnezeu (din domine deus), crestin (din christianus), biserica (din basilica), botez (din baptism), rugaciune (din rogationem), preot (din presbiterius), cruce (din crucem), pacat (din pecatum), inger (din duiangelus) etc..

Influenta patrunderii de meseriasi, agricultori, negustori in Dacia, inca de dinainte de cucerirea de catre Traian, se face simtita si astazi, prin termenii din domeniu, pastrati din latina: sat (fossatum, localitate intarita printr-un sant), a ara (arare), a semana (seminare), grau (granum), secara (secale), orz (hordeum), legume (legumen), canepa (canepa), in (linum), aur (aurum), argint (argentum), sare (salem), cal (caballus), vaca (vaca), vie (vinea), vita (vitea), poama (poma), etc.
Se poate vorbi de o perioada de bilingvism, cand se folosesc concomitent limbile geto-daca si latina, pana la impunerea definitiva a acesteia din urma.
In "Dacia felix" se continua procesul de romanizare si dupa plecarea oficiala a armatei si a administratiei romane in 271, prin intensificarea patrunderii limbii latine in masele largi rurale.
Limba romana provine din latina populara vorbita sau latina vulgara (lat. vulgaris = popular). Acest aspect al latinei sta si la baza celorlalte limbi romanice: italiana, spaniola, portugheza, catalana, occitana sau provensala, romansa sau retoromana si franceza. A mai existat una, a zecea, dalmata, dar in secolul al XIX-lea ea a icetat sa mai fie folosita.
Procesul de formare al limbii romane se incheie in secolul al VII-lea. Invaziile popoarelor migratoare: gotii, gepizii, hunii, avarii, slavii, etc. au influentat limba, fara a modifica fondul principal de cuvinte si structura gramaticala de origine latina.
Istoria cuvintelor si a formelor se numeste etimologie iar metoda cu ajutorul careia lucram se numeste metoda istorico-comparativa. Folosind aceasta metoda s-au stabilit reguli fonetice, asemanari si deosebiri intre limba romana si latina sau intre romana si celelalte limbi romanice. Iata cateva din regulile de evolutie a limbii:

1. un l simplu, intre doua vocale, pronuntat aspru, devine r: lat. filum > fir; lat. gula > gura; lat. palus > par. Totusi, l dublu, nepronuntat aspru, nu devine r: lat. callis >cale; lat. olla >oala
2. orice m, n, s si t din forma de baza dispar din rostire atunci cand se gasesc la sfarsitul unui cuvant, sau al uneia din formele lui gramaticale: lat. filum >film >fira >fir
3. b intre doua vocale cade: caballus >caballu >calu >cal, sebum >sebu >seu, tibi >tie

Morfologia limbii romane mosteneste, in buna masura, realitatea limbii latine populare. Majoritatea partilor de vorbire, flexibile si inflexibile, sunt mostenite din limba latina: substantivul, cucele trei declinari; articolul; adjectivul cu gradele de comparatie; pronumele; numeralul; verbul cu cele patru conjugari.
Sintaxa limbii romane simplifica timpurile si modurile verbale, modifica topica, cu predicatul la sfarsitul propozitiei, prefera raportul de coordonare fata de cel de subordonare, etc. dar are ca baza aceeasi latina populara.
Fondul principal de cuvinte al limbii romane este in proportie de 60-66% de origine latina, mostenit. Acestora li se adauga aproximativ 100 de cuvinte izolate (abur, brad, barza, brusture, catun, galbeaza, gusa) si 2200 de nume proprii (Arges, Cris, Dunare, Motru, Mures, Olt, Prut, Somes, Timis, Tisa) mostenite de la daco-geti. Toate celelalte popoare ce au trecut pe aici au lasat influente si in fondul principal de cuvinte. Astfel, din slava avem: (aproximativ 20-22% din fondul principal de cuvinte) cleste, boala, mila, cocos, deal, a iubi, munca, noroc, vorba; din maghiara: chip, fel, gand, oras; din turca: alai, cismea, ciulama, ciubuc; din neogreaca: caramida, a pedepsi, prosop; iar din franceza: bancnota, a defini, geniu, stil etc. (germana si latina - Scoala Ardeleana).
Primul document cunoscut scris in romaneste este o scurta scrisoare din anul 1521 "Scrisoarea lui Neacsu de la Campulung". Dupa aceasta data, avem multe scrisori, acte de vanzare si cumparare, foi de zestre, insemnari, etc.; iar dupa 1540, si carti tiparite, cele mai multe la Brasov. Ele sunt traduceri religioase din slavona. Primele au fost traduse in Maramures, unde li s-au gasit manuscrisele. De aici au ajuns la diaconul Coresi, un vestit tipograf, care le-a tiparit in decurs de mai multi ani. La Orastie s-a tiparit in 1581-1582 prima parte din Vechiul Testament. Carti religioase s-au publicat mereu dupa secolul al XVI-lea. Cu toate ca erau si carti de legende si chiar romane populare traduse, iar dupa 1600 se scriu direct in limba romana si cronici despre istoria romanilor, ele nu se tipareau, se copiau de mana si circulau in mai multe copii.
Aspectul cel mai ingrijit, din punct de vedere fonetic, lexical, al structurii gramaticale, al limbii comune; cu ajutorul careia se exprima ideile culturii si ale stiintei, se numeste limba literara. Limba literara se deosebeste de vorbire/limba populara prin aceea ca nu ingaduie folosirea unor forme sau rostiri locale (pa in loc de pe, da in loc de de, ghine su bini in loc de bine), intrebuintarea unor cuvinte cu raspandire regionala (oghial -plapuma, batar -maces) sau a unor expresii familiare sau de mahala (a festelit iacana, gagiu, misto).
Pe langa forma literara si forma populara, regionala, limba romana mai este si limba a literaturii artistice. In literatura artistica, baza este limba literara, ca limba a culturii. Literatura artistica nu se inscrie in graiurile locale, unde exista literatura populara sau folclorica, dar care se transmite oral. Spre deosebire de limba literara, limba literaturii artistice poate sa intrebuinteze orice forme, cuvinte sau expresii, atat din limba populara, cat si din graiuri. Prin urmare, limba literaturii artistice utilizeaza toate posibilitatile limbii cu scopul de a ilustra intentia scriitorului.
Dialecte ale limbii romane sunt: dacoromana (vorbita la nordul Dunarii), aromana (vorbita in Macedonia), meglenoromana (vorbita in Meglenia), istroromana (vorbita in peninsula Istria, disparuta astazi).
In cadrul dacoromanei se pot identifica unele deosebiri, cea ce face sa se vorbeasca de subdialecte, fara insa a modifica unitatea (gramaticala) a limbii: muntean, moldovean, maramuresean, crisan, banatean; dar se vorbeste si despre graiuri: vrancean, oltean, etc.
In secolul al XII-lea si al XIII-lea a fost introdus alfabetul slav in cancelaria domneasca, limba romana fiin scrisa cu caractere chirice. Insa in 1860 se instituie intrebuintarea alfabetului latin.
Dezvoltarea literaturii ca arta, dezvoltarea stiintelor prin ce au adus ele mai bun in formularea ideilor si sentimentelor noastre o putem numi cultivarea limbii nationale. La baza ei stau cercetarea si valorificarea vocabularului, a fiecarui cuvant, a fiecarui termen stiintific sau tehnic nou, stradania celui care scrie sau exprima idei prin viu grai de a patrunde intelesul adanc al cuvintelor.

Sursa : www.Limbalatina.ro

Planul Romei Antice

Planul Romei Antice

Sursa : www.Limbalatina.ro

Imperiul Roman in secolele I-II e.n.

Imperiul Roman in secolele I-II e.n.

Sursa : www.Limbalatina.ro

Cuceririle romane in jurul Marii Mediterane

Cuceririle romane in jurul Marii Mediterane

Sursa : www.Limbalatina.ro

Cuceririle romane in jurul Marii Mediterane

Cuceririle romane in jurul Marii Mediterane

Sursa : www.Limbalatina.ro

Cuceririle romane in primele doua razboaie punice

Cuceririle romane in primele doua razboaie punice

Sursa : www.Limbalatina.ro

Razboaiele medice

Razboaiele medice

Sursa : www.Limbalatina.ro

Cucerirea Italiei

Cucerirea Italiei

Sursa : www.Limbalatina.ro

Statele elenistice

Statele elenistice

Sursa : www.Limbalatina.ro

Imperiul Macedonean

Imperiul Macedonean

Sursa : www.Limbalatina.ro

Attica

Attica

Sursa : www.Limbalatina.ro

Razboiul peloponeziac

Razboiul peloponeziac

Sursa : www.Limbalatina.ro

Colonii grecesti

Colonii grecesti

Sursa : www.Limbalatina.ro

Alfabetul grec

Nume uzual	Greaca mare / mic	Latina mare / mic
ALPHA	A / a	A / a
BETA	B / b	B / b
GAMMA	G / g	G / g
DELTA	D / d	D / d
EPSILON	E / e	E / e
DZETA	Z / z	Z / Z
ETA	H / h	E / e
THETA	Q / q	TH / th
IOTA	I / i	I / i
KAPA	K / k	K / k
LAMBDA	L / l	L / l
MU	M / m	M / m
NU	N / n	N / n
XI	X / x	X / x
OMIKRON	O / o	O / o
PI	P / p	P / p
RHO	R / r	R / r
SIGMA	S / s	S / s
TAU	T / t	T / t
UPSILON	U / u	Y / y
PHI	F / f	PH / ph
CHI	C / c	CH / ch
PSI	Y / y	PS / ps
OMEGA	W / w	O / o

Sursa : www.Limbalatina.ro