Sursa : www.Limbalatina.ro

Mitul lui Phaeton

Mitul lui Phaeton este reprezentat de Ovidius, in cartea a doua a "Metamorfozelor" si este unul dintre multele dovezi ca atunci, cand un muritor, intervine in treburile zeilor, totul se poate prabusi, asa cum vom afla in continuare.
Termenul "phaeton" inseamna "cel stralucitor" si este utilizat, de obicei, ca epitet sau supranume al lui Helios, Soarele. Dar, lui Phaeton nu ii era de ajuns garantia numelui sau. De aceea, el nu era sigur ca este intr-adevar fiul Soarelui si al Clymenei, asa cum ii spusesera ei si le cere o dovada ca spun adevarul. Desi, nu avea niciun motiv sa creada ca parintii sai il mint, mai ales ca pana si numele sau sustine marturia celor doi, Phaeton il pacaleste pe tatal sau si il face sa promita ca ii va da orice drept garantie inainte de a o numi pe aceasta. Copilul trufas, nici nu asteapta sa termine bine de vorbit tatal sau, ca ii si cere carul de foc si dreptul de a conduce o zi caii inaripati. Aceasta reprezinta hybrisul acestui personaj mitologic. Regretand, tatal incearca in zadar sa il induplece pe fiul sau, dar acesta nu se lasa mai prejos. Daca nu putea sa il faca pe Phaeton sa se razgandeasca, Soarele ii da sfaturi, cum sa manevreze caii, sa nu zboare nici prea sus, nici prea jos. Dar fiul nici macar nu asculta de ultimele sfaturi pe care i le da tatal sau, Soarele. E prea dornic sa se urce in car, nu numai pentru a dovedi o data pentru totdeauna ca este fiul Soarelui, ci si din cauza fascinatiei sale fata de carul cu cai, cu care tatal sau a zburat ani de-a randul. Discursul Soarelui este unul in care elementele cosmogonice, naturale si geografice se imbina, conform teoriilor din acea vreme. Poetul ne dezvaluie sfarsitul dramatic al tanarului Phaeton printr-o anticipatio, pe care a integrat-o in discursul tatalui indurerat: "Tu, fiule, fereste-te sa nu fiu eu cel care ti-a facut un dar nenorocit." Poate daca ar fi avut urechi sa auda, fiul sau nu s-ar fi aruncat ca un vultur asupra pradei neputincioase in carul cel de aur, faurit de zei. Dramatismul acestui eveniment a fost accentuarea diferentelor intre zei si muritori, tata si fiu. Pe de o parte, Soarele care era intelept si care isi iubea fiul mai mult decat orice, iar pe de alta, Phaeton, fiul nerecunoscator, care intotdeauna vrea mai mult decat are si care nu a fost trezit din trufia sa, nici macar de vorbele pline de durere ale tatalui sau, care privea fara a poate face ceva, cum fiul sau paraseste pamantul pentru ultima oara.
Rugamintile tatalui sunt exprimate de verbe cu conotatii negative precum: "non dare", "negare", iar forta persuasiva a impunatorului Soare este sintetizata de folosirea unui repetitio in acelasi vers: "mortalis", care este si in pozitie cheie si constituie si un hiperbaton: "mortalis" � " mortale". Pentru a da o muzicalitate speciala versurilor, Ovidiu foloseste termeni poetici pentru zei � dei � ("superis"), asonanta ("mea facta tua"), aliteratii ("nate negarem", "tua tuta") si, de asemenea, folosirea cezurii in mod frecvent: "me valet excepto. Vasti quoque rector Olympi...".
Obsesia lui Phaeton privind carul cu caii de foc nu era tocmai neobisnuita. Cine nu si-ar dori sa strabata tot pamantul in o zi si sa vada toate meleagurile frumoase ce au fost create pentru a ne oferi noua un adapost? O asemenea creatie reprezenta pentru toti o tentatie, avand in vedere faptul ca era atat de migalos conceputa, folosind aur, arama si fildes intr-o combinatie ce numai zeii ar fi reusit sa conceapa. Fiu al noptii si al misterului, calul este purtatorul deopotriva al vietii si al mortii, fiind legat atat de focul ce nimiceste si triumfa, cat si de apa ce hraneste si ineaca. El este vehicul, este corabie si destinul lui este inseparabil de cel al omului.
Tanarul s-a dovedit prea slab pentru a mana caii de foc ai Soarelui, care s-au abatut din drumul obisnuit, riscand sa distruga ambele lumi: cea a zeilor si cea a oamenilor.
Cea care l-a rugat pe Iuppiter sa opreasca haosul provocat de tanarul nesabuit a fost Tellus. Urcand pe muntele cel mai inalt din Olymp, Iuppiter arunca fulgere indreptate spre cel ce ameninta atat lumea celor "superi", cat si lumea muritorilor. Cand arunca fulgerul, Zeus simbolizeaza spiritul si luminarea inteligentei umane, gandirea iluminatoare si intuitia trimisa de divinitate; el este izvorul adevarului. Iuppiter este cel ce a salvat pamantul de nesabuinta unui om.
Legenda spune ca, Phaeton ar fi aterizat in raul Eridan, numit si Pad, iar surorile sale, Heliadele, care inhamasera carii la car, au suferit si ele o transformare in plopi, pe ale caror scoarte se scurg mereu lacrimi de ambra. Lacrima, simbolul durerii, este adesea comparata cu chihlimbarul, care reprezinta firul psihic ce leaga energia individuala de cea cosmica, sufletul individual al sufletului universal. Se pare ca plansul cu lacrimi de ambra, este o caracteristica a familiei. Apollo, fiind de multe ori confundat cu zeul soarelui, la plecarea din Olymp varsa lacrimi de ambra. Chihlimbarul apartine esentelor ceresti, deoarece, imbinand in sine formele aurului si argintului, el simbolizeaza, in acelasi timp, puritate incoruptibila, nesfarsita, de neclintit si de neatins, care apartine aurului si stralucirea limpede, scanteietoare si celesta care apartine argintului.
La fel ca si Icar, fiul lui Dedal, Phaeton moare fiindca nu a ascultat de sfaturile tatalui sau, cel care ramane in urma, invinuindu-se pentru fapta fiului.
Ca si formosa Niobe, regina Tebei, Heliadele continua sa isi planga culpa chiar si dupa ce sufera metamorfozarea.
Nici faptul ca Phaeton a cazut in raul Eridan, nu este tocmai intamplator. La gura lui, se credea ca se afla insulele Electride, adica ale chihlimbarului. Putem chiar interpreta ca acest rau, avea o origine divina, avand in vedere ca Eridan se numea si Zeul fluvial, si in special, legatura sa cu chihlimbarul. Fascinantia, pe care o atrage opera mitologica ovidiana, este tocmai darul sau de a strange laolalta 250 de legende si de a da, in ciuda numarului mare de legende, un caracter unitar Metamorfozelor.

Articol de Emilia Carata


Sursa : www.Limbalatina.ro

Legenda intemeierii Romei

Secolul al VIII-lea i.e.n. reprezinta punctul de plecare al intrarii Italiei pe calea progresului prin colonizarile grecesti, inflorirea civilizatiei etrusce si apoi intemeierea Romei. Nu poti vorbi de intemeierea Romei fara a mentiona sosirea lui Eneas in Latium, un ses sarac, dominat de masivul vulcanic al Muntilor Albani, teritoriu ce corespunde vaii inferioare a Tibrului. Eneas, fiul lui Anchise si al zeitei Afrodita, acosteaza la gura raului Tibru dupa ce au supravietuit razboiului troian. Titus Livius spune ca in privinta modului in care troienii s-au stabilit in Latium sunt mai multe versiuni : una ii descrie pe troieni ca niste devastatori, care au intrat in razboi cu Latinus, regele aborigenilor si ori ca au fost invins in lupta si au luat tronul, ori ca Eneas i-a spus povestea sa regelui si acesta, induiosat, l-a facut oaspete in casa lui, dandu-i de sotie pe fiica sa, Lavinia, care va da numele noului oras intemeiat de troieni. Dar Lavinia fusese promisa regelui rutulilor, Turnus, care a pornit razboi impotriva lui Latinus si Eneas. Intre timp, Lavinia naste un copil pe care il vor numi Ascanius, dar care nu isi va cunoaste bunicul si tatal, acestia murind in lupta pe care in final au castigat-o latinii. Pana a crescut indeajuns pentru a sta la tron fiul lui Eneas, Lavinium era un oras infloritor si bogat, pe care i l-a lasat in grija mamei sale si a pornit la baza muntilor Albani, unde a construit un alt oras numit Alba Longa. Dupa moartea lui Ascaniu, putini regi au stat pe tron o perioada mai mare de timp, aproape toti sfarsind tragic la nu mult timp dupa ce s-au asezat la carma cetatii. De exemplu, Tiberinus, fiul lui Capetus, a murit inecat in raul Albula, care a luat numele de Tibru pentru a onora moartea tanarului rege, iar Romulus Silvius a fost lovit de trasnet. Dupa Romulus Silvius a urmat la tron Aventinus, iar apoi Proca, avand doi fii a lasat mostenire tronul fiului cel mare, Numitor, dupa cum era traditia. Amulius, fratele lui Numitor, a furat tronul si a dat porunca sa fie ucisi toti nepotii sai, ca sa fie sigur ca tronul ramane in mainile sale. Insa Numitor avea o fiica, Rhea Silvia, pe care Amulius o numeste vestala si care va avea totusi doi fii cu zeul Marte, doi fii ce vor fi abandonati pe apele Tibrului. Acestia supravietuiesc insa, fiind hraniti de o lupoaica, animalul lui Marte, despre care se crede ca ar fi fost trimisa de zeu sa ii ocroteasca copii. Cei doi gemeni, Romulus si Remus, vor fi crescuti de un cioban pe nume Faustulus si de sotia sa, Larentia. Crescand, gemenii afla care este originea lor si il inlatura pe Amulius de la tron, iar lui Numitor i-a fost data din nou domnia. Vazand ca atat albanii cat si latinii erau numerosi, cei doi frati se hotarasc sa construiasca o cetate. Dar fiindca erau gemeni, au hotarat ca zeii sa le arate prin auspicii cine va da numele cetatii si ce o va conduce. Romulus isi alege ca punct de observatie Palatinul, iar Remus, Aventinul. Legenda spune ca i s-a aratat mai intai lui Remus semn prevestitor, zeii trimitand in zbor deasupra Aventinului sase vulturi. Dar si lui Romulus i-au fost trimisi in zbor vulturi, nu sase, ci doisprezece. Aceasta a fost pricina discordiei, ce a alimentat o lupta sangeroasa in care Remus a murit rapus de sabia fratelui sau. In privinta mortii lui Remus a vehiculat si alta legenda care spunea ca acesta sarea in semn de batjocura peste noile ziduri ridicate de Romulus, iar ca cel ce avea sa dea numele cetatii Roma isi ucide fratele spunand: "Asa sa piara de acum inainte toti aceia care vor indrazni sa sara zidurile ridicate de mine!" Cetatea Roma va fi un oras infloritor ca niciun altul, dar va fi intotdeauna urmarit de fatum, din pricina fratricidului ce a stat la baza intemeierii sale.

Articol de Emilia Carata


Sursa : www.Limbalatina.ro

Zeii romani

• Venus - zeita gradinilor si a campiilor (la greci: Afrodita - zeita frumusetii si a dorintei sexuale)
• Apollo - zeul soarelui (la greci*: Apollo - zeul profetiei, al medicinei si al tragerii cu arcul)
• Marte - zeul razboiului (la greci: Ares - zeul razboiului)
• Diana - zeita lunii (la greci*: Artemis - zeita vanatorii)
• Escualp - zeul medicinei (la greci: Asclepios - zeul medicinei)
• Minerva - zeita intelepciunii (la greci*: Athena - zeita artelor, a meseriilor, a razboiului, protectoarea eroilor)
• Saturn - zeul agriculturii (la greci: Cronos - zeul cerului, conducatorul titanilor)
• Ceres - zeita graului (la greci: Demetra - zeita graului)
• Bacchus - zeul vinului si al vegetatiei (la greci: Dionysos - zeul vinului si al vegetatiei)
• Cupidon - zeul iubirii (la greci: Eros - zeul iubirii)
• Terra - Mama Pamant (la greci: Gea - Mama Pamant)
• Vulcan - zeul focului, fierarul zeilor (la greci: Hephaistos - zeul focului, fierarul zeilor)
• Juno - zeita casatoriilor si a nasterilor, protectoarea femeilor maritate; regina zeilor (la greci: Hera - zeita casatoriilor si a nasterilor, protectoarea femeilor maritate; regina zeilor)
• Mercur - mesagerul zeilor; protectorul calatorilor, al hotilor si al negustorilor (la greci: Hermes - mesagerul zeilor; protectorul calatorilor, al hotilor si al negustorilor)
• Vesta - pazitoarea casei (la greci: Hestia - pazitoarea casei)
• Somnus - zeul somnului (la greci: Hypnos - zeul somnului)
• Pluto - zeul iadului, zeul mortii (la greci: Hades - zeul iadului, zeul mortii)
• Neptun - zeul marilor si al cutremurelor (la greci: Poseidon - zeul marilor si al cutremurelor)
• Ops - sotia lui Saturn, Zeita Mama (la greci: Rhea - sotia lui Cronos, Zeita Mama)
• Uranus - zeul cerului, tatal titanilor (la greci: Uranos - zeul cerului, tatal titanilor)
• Jupiter - conducatorul zeilor (la greci: Zeus - conducatorul zeilor)

Sursa : www.Limbalatina.ro

Afrodita

Ultima, dar cu siguranta nu cea din urma, zeita olimpiana este Afrodita. La Homer, ea este fiica lui Zeus si a Dianei, dar o alta legenda spune ca ea s-a nascut din spuma marii, in locul in care cursesera picaturi din sangele lui Uranus cand acesta fusese lovit de Cronos. Venus la romani, ea era stapana dragostei, a frumusetii, voluptatii si fecunditatii. Cu numele de Anadiomene ("iesita din mare") este si zeitate marina, protectoarea marinarilor si a porturilor. Desi era sotia lui Hefaistos, a iubit mai multi zei - Ares (cu care l-a avut pe Eros), Hermes sau Dionysos - dar si muritori, printre care pe Adonis sau pe Anchise, tatal lui Enea.












Sursa : www.Limbalatina.ro

Artemis

Sora lui Apollo era zeita Artemis, divinitate a luninii selenare, dar si a castitatii si fidelitatii conjugale, iar ca zeitate terestra, a vanatorii si a padurilor. Sunt cunoscute mai multe legende in care se arata cruda si necrutatoare atunci cand este maniata: il transforma in cerb pe vanatorul Acteon, care o surprinsese la baie, iar tanarul este ucis de proprii lui caini; de asemenea, ucide cele sapte fete ale Niobeei, care se lauda ca avea cei mai frumosi copii (iar Apollo ii omoara pe baieti). Este identificata la romani cu Diana, reprezentata ca o tanara cu o tolba de sageti si insotita de o caprioara. Templul ei din Efes a fost una din cele Sapte minuni ale lumii.




Sursa : www.Limbalatina.ro

Apollo

Apollo, alt fiu al lui Zeus, s-a nascut la Delos, in Grecia. Mama sa, Leto, a fost urmarita de razbunarea Herei si si-a putut naste fii doar pe aceasta insula care, spune legenda, nu era ancorata de fundul marii. Zeu al luminii si al Soarelui, al muzicii si al poeziei era maestru al Muzelor si ideal de frumusete masculina. Grecii il considerau si zeu al Binelui si al Frumusetii, cel ce face pe oameni sa se supuna legilor, aducator de fericire, zeu al sanatatii si tata al lui Asclepios (zeul medicinei). In Italia a fost adorat dupa ce, la batalia de la Actium, l-ar fi ajutat pe imparatul Augustus sa castige.








Sursa : www.Limbalatina.ro

Hermes

Hermes era fiul lui Zeus si al nimfei Maia si detinea functia de mesager al zeilor. De asemenea, e considerat protector al comertului, al actiunilor indraznete si chiar al hotilor. A inventat lira, flautul, masurile si greutatile si sportul. A fost identificat cu zeul roman Mercur. Ca atribute avea sandalele inaripate si caduceul (nuia magica, simbol al pacii si comertului).









Sursa : www.Limbalatina.ro

Hefaistos

Celalalt fiu al Herei era Hefaistos (la romani se numea Vulcan), divinitate a focului si a metalelor, care avea ateliere in fundul vulcanilor, unde faurea arme pentru cei mai mari eroi legendari. Mama sa, vazand cat era de urat, a vrut sa-l inece si l-a aruncat in ocean. Salvat, zeul a ramas insa schiop, defect accentuat de o lovitura primita de la Zeus. Ca sa se revanseze, tatal sau i-a oferit-o de sotie pe frumoasa Afrodita.








Sursa : www.Limbalatina.ro